Amorțeala mâinilor și picioarelor: semn banal sau boală ascunsă?

Medical 22 May 2025

IntroducerePrimăvara este un anotimp al schimbărilor – temperaturi fluctuante, polen în aer și o reorientare a stilului de viață după iarnă. În această perioadă, sistemul imunitar poate fi mai vulnerabil, iar întărirea lui devine esențială pentru a preveni infecțiile și alergiile. În acest articol, vei descoperi 7 metode dovedite științific care te ajută să-ți consolidezi imunitatea în sezonul de primăvară.1. Alimentația echilibrată și bogată în nutriențiO dietă sănătoasă, bogată în vitamine și minerale, este piatra de temelie a unui sistem imunitar puternic. Vitaminele C, D și zincul sunt cele mai studiate în acest sens.Vitamina C stimulează producția de celule albe și funcționarea acestora în lupta cu agenții patogeni.Vitamina D, produsă și prin expunerea la soare, reglează răspunsul imun și reduce inflamația.Zincul este esențial pentru dezvoltarea celulelor imune și repararea țesuturilor.Include în alimentație fructe citrice, legume verzi, nuci, semințe și pește gras.2. Activitatea fizică moderată și regulatăExercițiile fizice cresc circulația sângelui, ajutând celulele sistemului imunitar să circule eficient în corp. Studiile arată că 30 de minute de mișcare moderată pe zi (mers pe jos, jogging, yoga) reduc riscul de infecții respiratorii.Evită eforturile intense sau suprasolicitarea, care pot avea efecte contrare asupra imunității.3. Odihna de calitateSomnul este momentul în care organismul se regenerează și produce proteine esențiale pentru apărarea imunitară. Lipsa somnului crește riscul de infecții și inflamații cronice.Recomandarea este să dormi între 7 și 9 ore pe noapte și să ai un program regulat de odihnă.4. Gestionarea stresuluiStresul cronic afectează negativ sistemul imunitar, scăzând capacitatea organismului de a lupta cu virușii și bacteriile. Tehnicile de relaxare, meditația, respirația profundă și timpul petrecut în natură ajută la echilibrarea nivelului de cortizol și la susținerea imunității.5. Hidratarea corespunzătoareApa ajută la transportul nutrienților și eliminarea toxinelor, facilitând funcționarea optimă a celulelor imune. Se recomandă consumul a cel puțin 1.5 – 2 litri de apă pe zi, ajustat în funcție de activitate și condiții climatice.6. Expunerea regulată la soareExpunerea moderată la soare stimulează sinteza vitaminei D, un hormon vital pentru reglarea răspunsului imun. Este indicat să petreci cel puțin 15 minute pe zi în aer liber, cu fața și brațele expuse, evitând orele de maximă intensitate solară.7. Suplimentele alimentare – când și cum le foloseștiUneori, alimentația nu acoperă toate necesitățile nutriționale. Suplimentele cu vitaminele C, D, zinc sau probiotice pot susține imunitatea, mai ales în perioadele cu risc crescut de infecții.Este important să consulți un medic înainte de a începe orice suplimentare.ConcluzieÎntărirea imunității primăvara este un proces complex, care implică o combinație echilibrată între alimentație, mișcare, odihnă și stil de viață sănătos. Adoptând aceste 7 metode dovedite științific, îți crești șansele să treci cu bine peste schimbările sezonului și să te bucuri de energie și vitalitate.ReferințeNational Institutes of Health (NIH) – Office of Dietary SupplementsHarvard Health Publishing – How to boost your immune systemJournal of Immunology Research, 2018World Health Organization (WHO) – Healthy diet and immunity

Cardiologie 07 Iulie 2025

Când vine vorba despre colesterol, mulți oameni îl asociază automat cu pericolul pentru inimă. Însă nu tot colesterolul este dăunător. În organismul nostru există o formă de colesterol benefică, esențială pentru sănătatea cardiovasculară – este vorba despre colesterolul HDL, cunoscut popular drept „colesterolul bun”. Ce este colesterolul și ce înseamnă „bun” sau „rău”? Colesterolul este o substanță lipidică (grăsoasă) prezentă în toate celulele corpului, cu rol important în producerea hormonilor, a vitaminei D și a bilei. Organismul produce o parte din colesterol în ficat, iar restul provine din alimentație. Colesterolul circulă în sânge legat de proteine, formând lipoproteine. Cele mai importante două tipuri sunt: LDL (low-density lipoprotein) – cunoscut drept colesterolul „rău”, deoarece în exces se depune pe pereții arterelor și contribuie la formarea plăcilor de aterom, crescând riscul de infarct și accident vascular cerebral. HDL (high-density lipoprotein) – adică colesterolul „bun”, care are un efect protector. El „curăță” sângele, transportând excesul de colesterol din artere înapoi spre ficat, unde este metabolizat și eliminat. De ce este HDL important? Rolul principal al HDL este de a reduce riscul cardiovascular. Cu cât avem un nivel mai ridicat de colesterol HDL, cu atât riscul de boli cardiace este mai mic. Spre deosebire de LDL, care favorizează formarea plăcilor de aterom (îngustarea arterelor), HDL acționează ca un sistem de „drenaj” al excesului lipidic din sânge. Un nivel scăzut de HDL – chiar și în contextul unui LDL normal – poate fi un factor de risc pentru infarct sau alte boli de inimă. De aceea, în evaluarea sănătății cardiovasculare, nu este suficient să ne uităm doar la colesterolul total, ci trebuie analizate separat fracțiunile HDL și LDL. Care sunt valorile normale? Potrivit ghidurilor actuale: La bărbați, un nivel optim de HDL este peste 40 mg/dL.La femei, se consideră protectiv un nivel peste 50 mg/dL.Ideal, se urmărește atingerea unei valori de peste 60 mg/dL, considerată cardioprotectoare. Este important ca valorile să fie interpretate de medic în contextul profilului lipidic complet, care include colesterolul total, LDL, HDL și trigliceridele.Ce determină nivelul HDL? Nivelul colesterolului bun este influențat atât de factori genetici, cât și de stilul de viață. Anumite persoane pot avea predispoziție ereditară pentru un HDL scăzut, chiar dacă au un stil de viață sănătos. Cu toate acestea, există multe moduri prin care putem crește nivelul HDL: Activitatea fizică regulată este una dintre cele mai eficiente metode. Exercițiile aerobice (mers alert, alergare, ciclism, înot) cresc în mod natural HDL-ul. O alimentație echilibrată, bogată în grăsimi sănătoase – cum sunt cele din uleiul de măsline, avocado, pește gras (somon, sardine) sau nuci – susține un profil lipidic favorabil. Renunțarea la fumat are un impact semnificativ în creșterea HDL-ului. Consumul moderat de alcool, în special vin roșu, poate crește ușor HDL (atenție: doar în doze mici și doar la persoanele fără contraindicații). Pe de altă parte, sedentarismul, alimentația bogată în grăsimi saturate, fumatul și obezitatea centrală contribuie la scăderea HDL-ului.Se poate trata un HDL scăzut? Deși nu există medicamente dedicate exclusiv pentru creșterea HDL, multe dintre tratamentele utilizate pentru scăderea colesterolului „rău” pot avea efecte indirecte asupra HDL-ului. De exemplu, statinele – frecvent prescrise în dislipidemii – pot avea un efect modest de creștere a HDL. Totuși, intervențiile cele mai eficiente rămân cele legate de stilul de viață. În unele cazuri, medicul poate recomanda și suplimente sau terapii adjuvante, dar acestea trebuie întotdeauna administrate sub supraveghere medicală. Când și cum ne testăm? Colesterolul HDL se determină printr-o analiză de sânge simplă, în cadrul profilului lipidic, care se face dimineața, pe nemâncate. Este recomandat ca adulții să își testeze nivelul colesterolului o dată la 3-5 ani, iar persoanele cu factori de risc (obezitate, diabet, hipertensiune, istoric familial) – chiar mai des. Rolul consultului medical Medicul de familie este prima persoană la care ar trebui să apelăm pentru evaluarea colesterolului. În funcție de rezultate, acesta poate recomanda schimbări în stilul de viață sau, dacă este cazul, va trimite pacientul către un medic cardiolog sau medic specialist în boli de nutriție și metabolism. Este important ca interpretarea analizelor să se facă în contextul general al sănătății pacientului – vârstă, sex, stil de viață, istoric personal și familial – pentru a decide dacă este nevoie de intervenție și ce tip de monitorizare se impune. Concluzie Colesterolul HDL este mai mult decât o cifră într-o analiză – este un indicator important al protecției cardiovasculare. A-l menține la un nivel bun nu înseamnă doar să evităm grăsimile „rele”, ci și să construim un stil de viață activ, echilibrat și conștient. Cu educație, prevenție și controale medicale periodice, putem transforma acest aliat tăcut într-un adevărat scut împotriva bolilor de inimă. Referințe: World Health Organization. Cardiovascular Diseases: Fact Sheet – 2023 American Heart Association. HDL (Good), LDL (Bad) Cholesterol and Triglycerides – 2022 European Society of Cardiology. 2021 ESC Guidelines on Cardiovascular Disease Prevention in Clinical Practice Societatea Română de Cardiologie. Dislipidemii – Ghid de prevenție și tratament, 2022

Cardiologie 07 Iulie 2025

Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub denumirea de „tensiune mare”, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice ale secolului XXI. În ciuda prevalenței sale, rămâne deseori nedepistată și netratată, din cauza lipsei simptomelor evidente în fazele timpurii. Tocmai din acest motiv, hipertensiunea este adesea denumită „ucigașul tăcut”.Ce înseamnă hipertensiunea arterială?Tensiunea arterială reprezintă forța cu care sângele apasă pe pereții arterelor în timp ce circulă prin corp. Se exprimă prin două valori: presiunea sistolică (când inima se contractă) și presiunea diastolică (când inima se relaxează). Valorile normale sunt sub 120/80 mmHg. Atunci când valorile depășesc în mod repetat 140/90 mmHg, vorbim despre hipertensiune.Există două tipuri de hipertensiune. Forma primară (sau esențială) nu are o cauză clară, dar este legată de factori precum vârsta, predispoziția genetică, alimentația, stilul de viață și stresul. Forma secundară, mult mai rară, este consecința unei alte boli, cum ar fi afecțiunile renale sau hormonale.De ce este hipertensiunea periculoasă?Deși mulți pacienți nu resimt niciun disconfort în stadiile incipiente, hipertensiunea produce, în timp, leziuni la nivelul vaselor de sânge, inimii, creierului, rinichilor și ochilor. Aceste leziuni se acumulează treptat și pot duce la evenimente grave precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficiența renală sau pierderea vederii.Mai grav este că simptomele – atunci când apar – pot fi vagi și ușor de ignorat. Unele persoane resimt dureri de cap persistente, amețeli, tulburări de vedere, bătăi rapide ale inimii sau un țiuit în urechi, dar aceste semnale apar de obicei în stadii deja avansate ale bolii.Cum se stabilește diagnosticul?Diagnosticul de hipertensiune arterială nu se pune pe baza unei singure măsurători. Sunt necesare mai multe înregistrări, realizate în momente diferite, cu tensiometre omologate. În unele cazuri, medicul poate recomanda un holter de tensiune, care înregistrează valorile timp de 24 de ore.Pentru o evaluare completă, pacientului i se pot recomanda analize de sânge, analize de urină, electrocardiogramă (ECG) și ecografie cardiacă, pentru a verifica dacă organele vitale au fost afectate de presiunea crescută.Cum se tratează hipertensiunea?Primul pas în tratament este adoptarea unui stil de viață sănătos. O alimentație echilibrată, bogată în legume și săracă în sare, practicarea regulată a activității fizice, renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool sunt măsuri esențiale. Reducerea stresului și un somn de calitate contribuie, de asemenea, la menținerea unei tensiuni normale.În cazul în care aceste măsuri nu sunt suficiente, medicul poate recomanda tratament medicamentos. Există mai multe clase de medicamente utilizate, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie, blocanți ai canalelor de calciu, diuretice sau beta-blocante. De multe ori, tratamentul combină două sau mai multe medicamente, pentru un control eficient și susținut al tensiunii arteriale.Este esențial ca tratamentul să fie urmat constant, chiar și atunci când pacientul se simte bine. Hipertensiunea este o boală cronică și necesită monitorizare și ajustare periodică.Se poate preveni?Hipertensiunea poate fi prevenită în multe cazuri printr-un stil de viață echilibrat, o alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată. Evitarea sedentarismului, menținerea unei greutăți corporale normale și reducerea consumului de sare sunt intervenții simple, dar cu un impact major. De asemenea, controlul altor factori de risc, cum ar fi colesterolul crescut sau diabetul, ajută la prevenirea instalării hipertensiunii.Este esențială și monitorizarea regulată a tensiunii arteriale, chiar și în lipsa simptomelor evidente. Măsurătorile pot fi făcute acasă cu un tensiometru automat, dar pentru o evaluare completă este recomandat un consult medical periodic.La cine apelezi?Medicul de familie este primul medic la care trebuie să apelezi. Acesta poate efectua măsurători și investigații inițiale și îți poate recomanda modificări în stilul de viață.Dacă valorile tensiunii sunt ridicate sau persistente, medicul de familie te va direcționa către un medic cardiolog – specialistul care se ocupă de diagnosticul și tratamentul hipertensiunii arteriale și a bolilor cardiovasculare.În anumite cazuri, când se suspectează o cauză secundară (renală, endocrină), pot fi necesare consultații suplimentare la nefrolog sau endocrinolog.Pe lângă tratamentele prescrise, rolul medicului este și acela de educator medical, ghidând pacientul în înțelegerea riscurilor, a modului corect de a lua tratamentul și a importanței unui stil de viață echilibrat.Prevenția hipertensiunii înseamnă nu doar să trăim sănătos, ci și să ne cunoaștem corpul și să nu amânăm vizita la medic. Un control de rutină poate face diferența între o viață lungă și sănătoasă și o complicație gravă, dar prevenibilă.Referințe:World Health Organization (2023). Hypertension – Key facts. European Society of Cardiology (2023). ESC Guidelines on Arterial Hypertension.American Heart Association (2022). Understanding Blood Pressure Readings. Societatea Română de Cardiologie. Ghidul de management al hipertensiunii arteriale, ediția actualizată 2022.

Medical 28 Aprilie 2025

Căpușele sunt paraziți mici, dar extrem de periculoși, capabili să transmită o serie de boli grave. Chiar dacă mușcătura lor este de multe ori nedureroasă și poate trece neobservată, riscurile asociate sunt majore. Printre cele mai temute infecții transmise de căpușe se numără boala Lyme și encefalita de căpușă, afecțiuni care, netratate, pot avea consecințe severe asupra sănătății.În România, căpușele sunt active mai ales din martie până în octombrie, însă perioadele calde din afara sezonului clasic pot extinde riscul de expunere. A cunoaște pericolele, simptomele și măsurile corecte de reacție este esențial pentru a preveni complicațiile. Cât de periculoase sunt căpușele? Mușcătura de căpușă poate părea banală, dar realitatea este că aceste insecte pot fi purtătoare ale unor agenți patogeni periculoși. Boala Lyme, cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, este cea mai frecventă și, fără tratament, poate afecta articulațiile, inima și sistemul nervos. În plus, există riscul de encefalită transmisă de căpușe, o infecție virală a creierului care poate duce la sechele neurologice severe sau chiar deces. Alte boli mai rare transmise de căpușe includ febra butonoasă (produsă de Rickettsia) sau babesioza, o infecție parazitară a sângelui. Simptome după mușcătura de căpușă După o mușcătură de căpușă, primele semne pot apărea la câteva zile sau săptămâni. În cele mai multe cazuri, inițial apare o roșeață ușoară și localizată, însoțită de mâncărime sau o senzație de disconfort minor. Dacă însă infecția se instalează, pot apărea simptome precum o erupție specifică — „eritem migrator” — o pată roșie care se extinde treptat în formă de inel. Alte semne frecvente sunt febra moderată, oboseala intensă, durerile musculare și articulare sau durerile de cap. În stadii mai avansate, boala Lyme netratată poate duce la tulburări neurologice (precum paralizia facială), dureri articulare severe și, mai rar, afectarea inimii. Este important de menționat că nu toate persoanele mușcate dezvoltă simptome, iar absența lor imediată nu exclude complet riscul de infecție. Cum se stabilește diagnosticul Diagnosticul bolilor transmise de căpușe presupune o combinație între evaluarea clinică și teste de laborator. În primă fază, medicul va analiza istoricul expunerii, aspectul leziunii și simptomele asociate. Testele de sânge, precum ELISA sau Western Blot, sunt folosite pentru a detecta prezența anticorpilor împotriva bacteriilor transmise de căpușe. Este important de știut că testarea imediată după mușcătură nu este eficientă, deoarece anticorpii devin detectabili abia după câteva săptămâni. În unele cazuri, dacă se păstrează căpușa, aceasta poate fi analizată pentru a vedea dacă este infectată, însă rezultatul nu oferă o garanție absolută privind riscul de infectare umană. Ce să faci dacă ai fost mușcat de o căpușă Primul pas esențial este extragerea căpușei cât mai rapid și corect. Folosește o pensetă fină pentru a prinde căpușa cât mai aproape de piele și trage ușor, fără a o răsuci sau zdrobi. Nu încerca să îneci căpușa cu alcool, ulei sau alte substanțe, deoarece acest lucru poate duce la eliberarea agenților patogeni direct în sânge. După îndepărtare, dezinfectează locul mușcăturii cu alcool medicinal sau iod. Dacă vrei să ai parte de o înlăturarea mai eficientă a căpușei, se poate apela la medicul de familie sau la urgențe pentru îndepărtarea acesteia.Ideal este să păstrezi căpușa într-un recipient curat, în caz că medicul dorește să o analizeze. În următoarele 30 de zile, monitorizează cu atenție zona mușcăturii și starea generală de sănătate. Dacă observi o erupție extinsă, febră, oboseală sau alte simptome neobișnuite, este crucial să te adresezi unui medic infecționist sau medicului de familie cât mai curând posibil.Dacă însă apare eritemul migrator sau alte simptome compatibile cu boala Lyme, tratamentul recomandat de medici presupune administrarea de antibiotice precum Doxiciclină, Amoxicilină sau, în anumite cazuri, Azitromicină, timp de 10 până la 28 de zile, în funcție de severitate. În situațiile grave, în care infecția a afectat sistemul nervos sau inima, tratamentul va fi realizat în spital, cu antibiotice administrate intravenos și monitorizare atentă.Tratamentul recomandat În lipsa simptomelor și a semnelor clare de infecție, de obicei nu se administrează automat tratament antibiotic. Dacă însă apare eritemul migrator sau alte simptome compatibile cu boala Lyme, tratamentul recomandat de medici presupune administrarea de antibiotice precum Doxiciclină, Amoxicilină sau, în anumite cazuri, Azitromicină, timp de 10 până la 28 de zile, în funcție de severitate. În situațiile grave, în care infecția a afectat sistemul nervos sau inima, tratamentul va fi realizat în spital, cu antibiotice administrate intravenos și monitorizare atentă. Cum să te testezi corect Dacă ai fost mușcat de o căpușă și nu ai simptome imediate, nu este nevoie de teste de sânge în primele zile. În schimb, dacă la câteva săptămâni după incident apar semne de boală, medicul poate recomanda efectuarea testelor serologice pentru boala Lyme sau alte infecții. Testarea la 4-6 săptămâni după mușcătură are cele mai mari șanse să fie relevantă. Reține că analiza căpușei nu înlocuiește testele medicale și nu exclude complet necesitatea monitorizării stării tale de sănătate.Poți sa nu ai simptome si sa faci boala Lyme? Da, este posibil să ai LIME (boala Lyme) chiar și fără simptome evidente, în stadii incipiente. Boala Lyme este o infecție bacteriană transmisă de căpușe, iar simptomele pot varia foarte mult, iar uneori sunt ușor de confundat cu alte afecțiuni. De ce nu apar simptome întotdeauna? În cazul bolii Lyme, nu toate persoanele mușcate de căpușe dezvoltă imediat simptome, iar unii oameni pot să nu observe nici măcar mușcătura. De asemenea, în stadiile timpurii ale infecției, simptomele pot fi subtile sau foarte comune (cum ar fi oboseala, durerile de cap sau febra), ceea ce face ca boala să fie mai greu de identificat. Testele pentru boala LymeSe poate verifica prin analize de sânge pentru a depista infecția cu borrelia (bacteria care provoacă Lyme), dar este important să știi că aceste teste nu sunt întotdeauna perfecte și pot da rezultate fals negative, mai ales în stadiile foarte timpurii ale infecției. Cele mai frecvente teste sunt: - Testul ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay) – Acesta este adesea primul test efectuat pentru a detecta anticorpi împotriva bacteriei Borrelia. Dacă acest test este pozitiv, se va face un al doilea test pentru confirmare. - Testul Western Blot – Acesta este folosit pentru a confirma prezența anticorpilor specifici în sânge și este considerat mai precis decât testul ELISA. Prevenția: cea mai sigură soluție Cea mai eficientă măsură împotriva bolilor transmise de căpușe rămâne prevenția. Atunci când ieși în natură, mai ales în zone cu iarbă înaltă sau păduri, îmbracă haine de culoare deschisă, cu mâneci și pantaloni lungi, pentru a putea observa mai ușor eventualele căpușe. Folosește spray-uri repelente și inspectează atent pielea și hainele după fiecare plimbare în aer liber. Animalele de companie, în special câinii, trebuie de asemenea verificate periodic și tratate cu produse antiparazitare recomandate de medicul veterinar. Concluzie Mușcătura de căpușă nu trebuie ignorată. Deși nu toate căpușele sunt purtătoare de agenți patogeni, riscul de infecție există și poate avea urmări grave dacă nu este tratat corect. Îndepărtarea rapidă, monitorizarea atentă a stării de sănătate și consultarea unui medic la nevoie sunt pașii cheie pentru a evita complicațiile. În plus, prevenția prin măsuri simple rămâne cea mai sigură metodă de protecție.

Medical 24 Aprilie 2025

Accidentul vascular cerebral (AVC) este una dintre cele mai severe urgențe medicale, afectând milioane de oameni anual. Deși poate surveni brusc, în multe cazuri el este precedat de semne subtile, iar prevenția rămâne cea mai eficientă „terapie”.Conform Organizației Mondiale a Sănătății, până la 80% dintre AVC-uri pot fi prevenite prin gestionarea corectă a factorilor de risc și intervenții timpurii. Ce este un AVC?Un accident vascular cerebral apare atunci când fluxul de sânge către o parte a creierului este întrerupt sau redus, împiedicând oxigenarea corespunzătoare a țesutului cerebral. Tipurile principale sunt: AVC ischemic – cauzat de blocarea unui vas sanguin (de obicei de un cheag). AVC hemoragic – cauzat de ruptura unui vas de sânge în creier, ducând la sângerare cerebrală. AIT (atac ischemic tranzitor) – un „mini-AVC” temporar, care nu lasă daune permanente, dar semnalează un risc major de AVC în viitor. Simptomele unui AVC – Ce trebuie să recunoști imediatSemnele pot apărea brusc și diferă în funcție de zona afectată a creierului. Cele mai frecvente includ: Amorțire bruscă sau slăbiciune într-o parte a feței, a brațului sau piciorului, în special pe o singură parte a corpului. Confuzie, dificultăți de vorbire sau înțelegere a vorbirii. Tulburări de vedere la unul sau ambii ochi. Pierderea echilibrului, amețeli sau lipsa coordonării. Durere de cap severă, bruscă, fără cauză cunoscută. Regula FAST ajută la identificarea rapidă: F (Face) – fața căzută pe o parte; A (Arms) – incapacitatea de a ridica ambele brațe egal; S (Speech) – vorbire neclară; T (Time) – sună urgent la 112! Cum previi un AVC?Prevenția primară constă în reducerea factorilor de risc: Controlul tensiunii arteriale – sub 140/90 mmHg este ideal. Menținerea glicemiei și colesterolului în parametri normali. Renunțarea la fumat și moderație la alcool. Exercițiu fizic constant – cel puțin 30 min de activitate moderată pe zi. Dieta mediteraneană – bogată în legume, fructe, pește, ulei de măsline. Combaterea obezității și evitarea sedentarismului.Controlul stresului – yoga, mindfulness, terapie.Tratamente medicale – înainte și după AVCTratamente preventive (pentru cei cu risc crescut): Antihipertensive – pentru controlul tensiunii arteriale. Statine – pentru scăderea colesterolului. Anticoagulante – aspirină, clopidogrel sau anticoagulante orale (în caz de fibrilație atrială). Tratamentul diabetului – cu medicație sau ajustări ale stilului de viață. Tratament de urgență în caz de AVC ischemic: Tromboliza intravenoasă (alteplază) – administrată în primele 3–4,5 ore de la debutul simptomelor. Trombectomie mecanică – intervenție minim-invazivă care îndepărtează cheagul din vasul cerebral afectat. Tratament în AVC hemoragic: Stabilizarea tensiunii arteriale. Intervenție chirurgicală pentru a opri sângerarea sau a reduce presiunea intracraniană. Monitorizare neuro-intensivă. Recuperare și reabilitare post-AVC: Kinetoterapie – pentru recăpătarea mobilității. Logopedie – pentru tulburările de vorbire. Psihoterapie – în cazuri de depresie post-AVC. Diete personalizate și control medical periodic. Concluzie Prevenirea accidentului vascular cerebral este posibilă și extrem de eficientă atunci când acționezi din timp. Printr-o combinație de informare corectă, stil de viață sănătos și monitorizare medicală, poți reduce riscul considerabil. Viața fără AVC începe cu alegerile de zi cu zi. Protejează-ți creierul și inima – pentru o viață mai lungă, mai activă și mai conștientă. Referințe internaționale: World Stroke Organization Centers for Disease Control and Prevention (CDC) – Stroke FactsAmerican Stroke Association European Stroke Organisation (ESO) Harvard Medical School – Health Publishing – Stroke prevention and recovery

Neurologie 05 August 2025

Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune neurologică cronică, autoimună, care afectează sistemul nervos central – adică creierul și măduva spinării. Boala apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod eronat teaca de mielină, stratul protector care învelește fibrele nervoase. Acest proces determină apariția unor leziuni care încetinesc sau blochează transmiterea impulsurilor nervoase. Boala este imprevizibilă și poate afecta diferit fiecare persoană – unii pacienți au forme ușoare, alții pot dezvolta dizabilități importante în timp. În ciuda acestui fapt, diagnosticarea timpurie și tratamentul corect pot încetini evoluția bolii și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Ce se întâmplă în scleroza multiplă? În mod normal, sistemul imunitar apără organismul de infecții. În scleroza multiplă, el devine hiperactiv și atacă mielina, considerând-o un „intrus”. Astfel, apar inflamații și „plăci” (leziuni) în zonele afectate din creier și măduva spinării. Aceste zone lezate pot împiedica transmiterea normală a semnalelor nervoase, ducând la apariția simptomelor. Cine poate fi afectat? Scleroza multiplă afectează în general adulții tineri, între 20 și 40 de ani, și apare mai frecvent la femei decât la bărbați. Deși cauzele exacte nu sunt cunoscute, se crede că o combinație de factori genetici, infecțioși și de mediu contribuie la apariția bolii. Care sunt simptomele? Simptomele sclerozei multiple variază foarte mult de la o persoană la alta, în funcție de localizarea leziunilor în sistemul nervos. Cele mai frecvente manifestări sunt: Tulburări de vedere – vedere încețoșată, dublă sau pierderea temporară a vederii la un ochi.Furnicături, amorțeli sau senzații de arsură la nivelul membrelor.Slăbiciune musculară sau dificultăți la mers.Probleme de echilibru și coordonare.Oboseală intensă, care nu se ameliorează prin odihnă.Spasme musculare sau rigiditate.Tulburări de memorie sau concentrare.Dificultăți de vorbire sau de înghițire.Tulburări urinare sau intestinale.Unele simptome pot apărea brusc și apoi se pot remite parțial sau complet – aceste episoade se numesc pusee. În alte cazuri, simptomele progresează lent, fără perioade clare de remisiune. Cum se diagnostichează scleroza multiplă? Diagnosticul sclerozei multiple este complex și se bazează pe o combinație de evaluări clinice, teste imagistice și analize de laborator. Nu există un test unic care să confirme boala, iar diagnosticul se pune de obicei după excluderea altor afecțiuni care pot avea simptome similare. 1. Consultația neurologică Primul pas este evaluarea neurologică. Medicul va analiza simptomele, istoricul pacientului și va efectua teste clinice pentru a verifica reflexele, forța musculară, coordonarea și alte funcții neurologice. 2. IRM cerebral și spinal (imagistică prin rezonanță magnetică) IRM-ul este principala investigație imagistică folosită pentru a detecta leziunile demielinizante din creier și măduva spinării. Prezența mai multor leziuni în zone specifice ale sistemului nervos central susține diagnosticul de SM, mai ales dacă ele au vârste diferite (unele vechi, altele recente). 3. Puncția lombară (analiza lichidului cefalorahidian) Prin această procedură se extrage lichidul din jurul măduvei spinării, care este apoi analizat. Prezența unor proteine speciale (benzi oligoclonale) poate indica o inflamație de tip autoimun la nivelul sistemului nervos. 4. Teste de evocat potențiale Aceste teste măsoară răspunsul creierului la stimuli vizuali, auditivi sau tactili. Ele pot detecta zone în care semnalele nervoase sunt încetinite, chiar dacă pacientul nu are încă simptome evidente. Ce tipuri de scleroză multiplă există? Există mai multe forme de SM, în funcție de modul în care evoluează: Recidivant-remisivă (SMRR) – cea mai frecventă formă. Se caracterizează prin episoade de agravare (pusee), urmate de perioade de remisie. Secundar progresivă (SMSP) – apare după ani de formă recidivantă, cu o evoluție treptată, fără remisiuni clare. Primar progresivă (SMPP) – evoluează lent și constant, fără pusee evidente, de la debut. Progresivă cu pusee (SMPP cu activitate) – combinație între forma progresivă și pusee ocazionale. De ce este important diagnosticul precoce? Cu cât boala este diagnosticată mai devreme, cu atât se poate începe tratamentul mai repede, iar progresia bolii poate fi încetinită. În ultimii ani, au fost dezvoltate medicamente modificatoare ale evoluției bolii, care reduc frecvența puseelor și întârzie apariția dizabilității. Pe lângă tratamentul medicamentos, fizioterapia, consilierea psihologică și adoptarea unui stil de viață echilibrat pot contribui semnificativ la menținerea unei vieți active și independente. Concluzie Scleroza multiplă este o boală complexă, dar gestionabilă. Dacă te confrunți cu simptome inexplicabile precum vedere încețoșată, slăbiciune musculară sau amorțeli persistente, nu le ignora. Adresează-te unui medic neurolog, pentru că un diagnostic pus la timp poate schimba semnificativ cursul bolii. Cu tratament adecvat și sprijin, mulți pacienți cu SM duc o viață activă și împlinită. Bibliografie:National Multiple Sclerosis Society - “What is Multiple Sclerosis?”European Academy of Neurology (EAN) & European Committee for Treatment and Research in Multiple Sclerosis (ECTRIMS) - EAN/ECTRIMS Clinical practice guidelines for the diagnosis of multiple sclerosis, 2021.