Sportul și sănătatea inimii: ce tip de exerciții sunt recomandate?

Medical 14 Septembrie 2023

Stilul alimentar carnivor este o abordare dietetică, care implică consumul exclusiv de alimente de origine animală, în principal carne și produse de origine animală, excluzând toate alimentele pe bază de plante. Aceasta este adesea descrisă ca o formă extremă a dietei lipsite de carbohidrați și bogate în grăsimi, deoarece elimină nu numai carbohidrații, ci și toate fructele, legumele, cerealele, leguminoasele, nucile, semințele și majoritatea produselor lactate.   Abordarea carnivoră nu are un singur fondator sau inițiator, așa cum au alte diete. În schimb, aceasta a evoluat drept un concept alimentar de-a lungul timpului și a fost promovat de diverse personalități. Doctorul Shawn Baker este unul dintre susținătorii de seamă ai dietei carnivore moderne. Fost chirurg ortoped și susținător proeminent pentru o dietă exclusiv din carne, promovează metoda prin cartea sa “Dieta Carnivoră”, dar și prin prezența pe rețelele sociale.     Ce implică dieta carnivoră   - Alimentele primare consumate într-o dietă carnivoră sunt carnea de vită, porc, pasăre și pește, împreună cu produse de origine animală precum ouălele și lactatele (deși unii dintre adepții mai stricți elimină ouălele și lactatele).   - Sunt eliminate toate alimentele pe bază de plante, ceea ce înseamnă că nu există fructe, legume, cereale sau grăsimi derivate din plante, cum ar fi uleiurile vegetale.   - Mulți susținători ai stilului carnivor pun accentul pe consumul de bucăți de carne care conțin grăsime, deoarece acestea oferă o sursă de energie în absența carbohidraților.   - Cărnurile foarte procesate, cum ar fi crenvurștii și cârnații, sunt de obicei descurajate, iar accentul se pune pe alimente de origine animală întregi, neprocesate.   - Se recomandă, de asemenea, creșterea aportului de sare, deoarece eliminarea carbohidraților poate duce la pierderea electroliților.   Susținătorii dietei carnivore pun accent pe diferite beneficii, cum ar fi pierderea în greutate, claritatea mentală îmbunătățită și ameliorarea anumitor afecțiuni de sănătate, ca de exemplu bolile autoimune sau problemele digestive.     Beneficiile stilului alimentar carnivor   Jordan Peterson, un psiholog și autor proeminent canadian și fiica sa, Mikhaila Peterson, au atras atenția pentru susținerea dietei carnivore. Interesul lui Jordan Peterson pentru dietă a provenit din experiența fiicei sale, Mikhaila, folosind-o pentru a-și ameliora problemele de sănătate. Ea a fost un susținător vocal al dietei carnivore și a oferit informații pe rețelele de socializare și prin podcasturi. A susținut că dieta i-a îmbunătățit semnificativ sănătatea, în special în gestionarea afecțiunilor autoimune și legate de starea de spirit.   Jordan Peterson, inspirat de succesul fiicei sale în dietă, a decis și el să încerce. Acesta a discutat despre impactul dietei asupra propriei sănătăți și bunăstare în interviuri și apariții publice. La fel ca și fiica sa, el a creditat dieta carnivoră cu schimbări pozitive în sănătatea sa. Fiica acestuia și-a asumat această abordare alimentară din decembrie 2017 și o practică neîntrerupt până în prezent, pe când Jordan Peterson a făcut asta timp de aproximativ șase luni, după care a continuat să adauge diferite legume la produsele de origine animală.     Un stil de viață ușor de adoptat   Simplitate: stilul carnivor este simplu și ușor de urmat, deoarece implică consumul unei game limitate de alimente, în principal carne și produse de origine animală.   Claritate mentală: dieta poate duce la îmbunătățirea concentrării și a clarității mentale, deoarece elimină sursele potențiale de ceață cerebrală asociate cu anumite alimente.   Gestionarea afecțiunilor autoimune: se susține că abordarea carnivoră poate ajuta la gestionarea afecțiunilor autoimune, prin reducerea inflamației și a răspunsurilor sistemului imunitar.   Sănătatea pielii și testarea intoleranțelor: Unele persoane au raportat îmbunătățiri ale afecțiunilor pielii, cum ar fi acneea, în timpul dietei carnivore. Eliminarea multor potențiali alergeni alimentari din dietă poate ajuta indivizii să identifice sensibilități sau intoleranțe alimentare specifice.   Lipsa zahărului procesat: Dieta carnivoră elimină zahărul și carbohidrații procesați, ceea ce poate fi benefic pentru cei care doresc să reducă consumul de zahăr.     Dezavantajele acestei abordări alimentare   Pot exista deficiențe nutriționale majore dacă lucrurile nu sunt calibrate corect. Dieta elimină grupuri întregi de alimente, inclusiv fructele, legumele, cerealele și leguminoasele, care furnizează nutrienți esențiali, cum ar fi fibrele alimentare, vitaminele (vitamina C și acidul folic), minerale (potasiul și magneziul) și diferiți fitonutrienți. Absența acestor nutrienți poate duce la deficiențe ale organismului în timp.   Lipsa fibrei și a antioxidanților pot pune corpul într-un dezavantaj major. Fără alimente vegetale, dietei îi lipsesc fibrele alimentare, care sunt esențiale pentru sănătatea digestivă, mișcările intestinale regulate și prevenirea afecțiunilor precum constipația și diverticulita. Alimentele pe bază de plante sunt bogate în antioxidanți, care ajută la combaterea stresului oxidativ și la reducerea riscului de boli cronice. Absența acestor antioxidanți în dieta carnivoră poate fi o îngrijorare.   Cui nu îi este recomandată dieta carnivoră?   Dieta carnivoră poate induce cetoza, o stare în care organismul folosește grăsimea pentru energie. În unele cazuri, cetoza poate evolua spre cetoacidoză, o afecțiune potențial periculoasă, cu niveluri ridicate de cetone în sânge. Deși cetoacidoza este rară la persoanele sănătoase, poate apărea, în special la cei cu anumite afecțiuni medicale cum ar fi la diabetici.   Cunoscând niște lucruri din cadrul articolelor despre post negru și post intermitent, putem realiza cu ușurință faptul că cetoza nu este un lucru negativ. Este un context natural care se petrece, fie că vrem sau nu, în momentul în care depozitele de glicogen ale corpului s-au terminat (lipsa carbohidraților) și se ard grăsimile corpului pe post de energie pentru a ne putea continua ziua. Cetoacidoza reprezintă apariția cetonelor, într-un ritm alert, în sânge, și transformarea lui din bază în acid. În acest punct, sângele devine toxic pentru organism și poate aduce după sine alte afecțiuni.    Trebuie să fie menționat faptul că acest aspect se intâmplă în cazul persoanelor care au la bază o afecțiune prezentă, diagnosticată sau nu. În niciun fel practica sănătoasă a postului, indiferent de motivație, nu poate face rău unei persoane a cărui organism este în limite normale.

Medical 26 Septembrie 2023

O dietă fără gluten este o abordare alimentară care exclude glutenul proteic. El se găsește în cereale precum: grâu, orz, secară și derivații ale acestora. Scopul principal al unei diete fără gluten este de a gestiona boala celiacă, sensibilitatea la gluten non-celiacă și alergia la grâu. Dieta fără gluten nu a fost inventată de un singur individ sau dezvoltată ca o invenție specifică. În schimb, a evoluat de-a lungul timpului ca tratament medical pentru persoanele cu afecțiunile menționate mai sus.     Ce presupune dieta fără gluten?   Glutenul este prezent în diferite cereale și în produsele din acestea. Alimentele care conțin gluten includ produse pe bază de grâu (cum ar fi pâinea, pastele și cerealele), orzul, secara și multe alimente procesate care folosesc aceste cereale drept ingrediente sau agenți de îngroșare. În cadrul unei diete fără gluten, persoanele evită toate sursele de gluten și se concentrează pe alimentele fără gluten în mod natural. Acestea includ fructe proaspete, legume, carne de porc, vită, pasăre, pește, fasole, leguminoase, nuci și cereale fără gluten, cum ar fi orezul, quinoa, porumbul și ovăzul fără gluten (dacă este certificat ca fiind fără gluten).   Persoanele care urmează o dietă fără gluten trebuie să citească cu atenție etichetele alimentelor, pentru a identifica sursele ascunse de gluten. Producătorii folosesc adesea grâul sau derivatele acestuia în diferite alimente procesate, sosuri, condimente și supe. De asemenea, contaminarea încrucișată este o preocupare semnificativă pentru cei cu boala celiacă sau sensibilitate la gluten. Chiar și mici urme de gluten din ustensilele comune, suprafețele de gătit sau echipamentele de preparare a alimentelor, pot declanșa simptome.     Afecțiunile cauzate de gluten   - Boala celiacă este o tulburare autoimună în care ingestia de gluten declanșează un răspuns imunitar, care dăunează mucoasei intestinului subțire. O dietă strictă fără gluten este singurul tratament pentru boala celiacă. - Unii indivizi experimentează simptome similare cu cele ale bolii celiace atunci când consumă gluten, dar nu au boala celiacă sau alergie la grâu. Această afecțiune este denumită sensibilitate la gluten non celiacă. - Persoanele cu alergie la grâu trebuie să evite toate produsele care conțin grâu ce includ gluten.   Pe lângă perspectivele dietetice, cei cu boală celiacă sau sensibilitate la gluten este necesar adesea să adopte un stil de viață fără gluten. Aceasta implică utilizarea produselor de îngrijire personală fără gluten (cum ar fi șamponul și pasta de dinți), să fie precauți cu privire la medicamentele care pot conține gluten și să fie conștienți de potențialul de expunere la gluten în produsele nealimentare.   Cea mai timpurie recunoaștere a bolii celiace, o tulburare autoimună declanșată de ingestia de gluten, datează din cele mai vechi timpuri. Cu toate acestea, abia în secolul al XX-lea boala a fost mai bine înțeleasă și diagnosticată oficial. Cu toate acestea, înainte de dezvoltarea testelor moderne de diagnostic, metoda principală de gestionare a bolii celiace era observarea dietei. Medicii și pacienții au observat că eliminarea grâului și a altor cereale care conțin gluten din dietă, ar putea atenua simptomele.   La mijlocul secolului al XX-lea, cercetători ai medicinei au început să identifice glutenul ca fiind componenta specifică a cerealelor, responsabilă de declanșarea răspunsului autoimun în boala celiacă. Pe măsură ce înțelegerea bolii celiace și a sensibilității la gluten a crescut, au fost stabilite linii directoare alimentare, pentru a ajuta persoanele să-și gestioneze problemele. Aceste linii directoare au subliniat evitarea cerealelor care conțin gluten, cum ar fi grâul, orzul și secara. Într-un final, cererea pentru alimente fără gluten a crescut, ceea ce a condus la dezvoltarea de alternative fără gluten la produsele tradiționale pe bază de grâu. Disponibilitatea acestor produse s-a extins, făcând lucrurile mai ușoare pentru persoanele cu afecțiunile specifice.     Simptomele bolilor provocate de gluten   Pentru boala celiacă, există următoarele manifestări pe care trebuie să le ținem sub observație: -   Probleme de natură digestivă care includ durere abdominală, constipație și balonare -   Oboseală și stări de letargie -   Absorbția insuficientă a nutrienților în timpul digestiei -   Dureri ale articulațiilor -   Dureri de cap -   Tulburări emoționale, printre care: tristețe, anxietate, angoasă și depresie.   Pentru sensibilitatea la glutenul non-celiacă, manifestările sunt aceleași, însă pot include și ceața cerebrală și osteoporoză.   În cazul alergiei la grâu, aceasta se va manifesta prin următoarele: -   Probleme de natură digestivă cum ar fi dureri abdominale, grețuri și vărsături -   Probleme respiratorii precum tusea și respirația îngreunată -   Prezența iritațiilor și umflăturilor pe piele - Anafilaxia, o reacție alergică cu potențial letal care include umflarea severă a zonei gâtului și scăderea tensiunii arteriale Perspective atletice asupra dietei fără gluten Sportivii care iau în considerare o dietă fără gluten ar trebui să o abordeze cu grijă și atenție nevoilor lor nutriționale. În timp ce o dietă fără gluten poate fi potrivită pentru sportivii cu boală celiacă sau sensibilitate la gluten non-celiacă, este esențial să ne asigurăm că dieta furnizează nutrienții și energia necesare pentru performanța atletică optimă.   Sportivilor le este recomandat să se consulte cu un dietetician sau un nutriționist sportiv. Acești profesioniști pot crea un plan de nutriție personalizat care să îndeplinească cerințele de energie, proteine, carbohidrați și nutrienți, în timp ce aderă la o dietă fără gluten. Se subliniază aici alimentele întregi, bogate în nutrienți, care sunt în mod natural fără gluten, cum ar fi fructele, legumele, proteinele slabe, lactatele (dacă sunt tolerate) și cerealele fără gluten, cum ar fi orezul, quinoa și ovăzul (dacă au mențiunea de „fără gluten” pe ambalaj). Aceste alimente oferă vitamine, minerale și fibre esențiale.   Sportivii au nevoie de carbohidrați pentru energie și recuperare   Carbohidrații sunt o sursă de energie crucială pentru sportivi. În timp ce produsele pe bază de grâu sunt surse comune de carbohidrați, sunt disponibile opțiuni fără gluten, cum ar fi orezul, cartofii, porumbul și pastele fără gluten. Sportivii ar trebui să se asigure că primesc suficienți carbohidrați pentru energie și recuperare. De asemenea, ei au nevoie de proteine ​​adecvate pentru repararea și creșterea mușchilor. Sursele bune de proteine ​​fără gluten includ carnea slabă, carnea de pasăre, peștele, ouăle, leguminoasele, nucile și semințele. Suplimentele de proteine ​​ar trebui, de asemenea, alese cu atenție pentru a se asigura că nu conțin gluten.   Dieta fără gluten poate avea un conținut scăzut de fier și calciu din cauza eliminării produselor din grâu fortificate. De aceea, este important ca atenția să fie îndreptată spre alimente bogate în fier, cum ar fi carne roșie, carne de pasăre și fasole, precum și alimente bogate în calciu, cum ar fi lactatele sau alternativele lactate fortificate. Suplimentele alimentare, cum sunt vitaminele și pudrele de proteine, vor fi alese cu grijă pentru a nu conține gluten. Unele suplimente pot conține gluten ca umplutură sau agent de legare.   Drept concluzie, putem spune că o dieta fără gluten este un pas obligatoriu pentru cei care au fost diagnosticați cu boala celiacă sau intoleranțe alimentare din acest spectru. Nu este o treaptă obligatorie pentru toți ceilalți care nu au reacții negative.

Medical 26 Septembrie 2023

Dieta DASH, care înseamnă „Dietary Approaches to Stop Hypertension” (abordarea dietetică pentru a preveni hipertensiunea), este un plan alimentar conceput pentru a ajuta la prevenirea și gestionarea hipertensiunii arteriale. A fost dezvoltat inițial de Institutul Național pentru inimă, plămâni și sânge, din Statele Unite, ca o abordare bazată pe cercetare pentru a reduce hipertensiunea arterială.   Aceasta a fost rezultatul unui studiu cuprinzător de cercetare cunoscut sub numele de studiu DASH Sodium, desfășurat între 1994 și 1997, care și-a propus să investigheze efectele tiparelor alimentare asupra tensiunii arteriale. Obiectivul principal a fost de a determina modul în care diferite abordări alimentare ar putea ajuta la prevenirea și gestionarea hipertensiunii. Dieta oferă o abordare echilibrată și sănătoasă pentru sistemul circulator, care pune accent pe alimentele bogate în nutrienți și minimizează alimentele procesate și bogate în sodiu. Scopul său principal este de a reduce riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și alte afecțiuni cardiovasculare.     Particularități ale dietei DASH   Dieta DASH încurajează consumul unei varietăți de fructe și legume, care sunt bogate în vitamine, minerale, antioxidanți și fibre alimentare. Aceste alimente sunt baza dietei. De regulă, sunt incluse în alimentație următoarele alimente: cereale integrale, cum ar fi pâinea integrală, orezul brun și paste integrale, oferind fibre și nutrienți importanți sursele de proteine ​​slabe, cum ar fi carnea de pasăre, peștele, fasolea, lintea și nucile produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi sau fără grăsimi, pentru a reduce aportul de grăsimi saturate, obținând în același timp calciu și alți nutrienți esențiali. consumul de carne roșie este limitat, iar cărnurile procesate precum cârnații și slănina nu sunt recomandate se încurajează consumul de grăsimi sănătoase, cum ar fi cele găsite în nuci, semințe, avocado și ulei de măsline. Nu în ultimul rând, dieta DASH se caracterizează printr-un aport scăzut de sodiu, de obicei în jur de 2.3 grame de sodiu pe zi, ceea ce este mai mic decât media aportului global de ingerare, fiind în jur de 10 grame pe zi.   În timp ce sarea este un nutrient esențial de care organismul are nevoie în cantități mici pentru diferite funcții fiziologice, aportul excesiv de sare, mai ales atunci când depășește constant nivelurile recomandate, poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății.   Consumul ridicat de sare poate duce la creșterea tensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru boli de inimă, accident vascular cerebral și boli de rinichi. Relația dintre consumul de sare și tensiunea arterială este bine stabilită în cercetarea științifică. În același timp, hipertensiunea arterială este o cauză principală a bolilor cardiovasculare, cum ar fi bolile de inimă și accidentul vascular cerebral. Consumul excesiv de sare poate contribui la dezvoltarea și recidivarea acestor afecțiuni. De asemenea, aportul ridicat de sare poate îngreuna suplimentar rinichii, ceea ce ar duce la deteriorarea funcțiilor acestora în timp. Medicina sugerează faptul că o dietă bogată în sodiu poate contribui la pierderea calciului în urină, afectând sănătatea oaselor și crescând riscul de osteoporoză iar aportul ridicat de sare, în special din alimente sărate sau murate, a fost asociat cu un risc crescut de cancer de stomac (gastric). Beneficiile dietei DASH   Scopul principal al dietei DASH este reducerea și gestionarea hipertensiunii arteriale. Numeroase studii au arătat că dieta DASH poate scădea semnificativ nivelul tensiunii arteriale, atât sistolice (numărul de sus), cât și diastolice (numărul de jos).   Această dietă este echilibrată și durabilă, ceea ce o face potrivită pentru aderență pe termen lung. Nu necesită restricții alimentare extreme sau eliminarea întregului grup de alimente. În timp ce scopul principal al dietei DASH este gestionarea tensiunii arteriale, poate sprijini, de asemenea, gestionarea greutății și pierderea în greutate, mai ales atunci când este combinată cu număratul caloriilor.   Poate fi adaptată pentru a sprijini persoanele cu diabet zaharat sau pe cei cu risc de a dezvolta această afecțiune. Încurajează carbohidrații complecși și limitează zaharurile adăugate, care sunt considerații importante pentru gestionarea diabetului.   Adoptarea dietei DASH se potrivește cu adoptarea unui stil de viață mai sănătos, inclusiv creșterea activității fizice și obiceiuri alimentare îmbunătățite.     Dezavantajele dietei DASH   Drept dezavantaje putem să ne referim la lucrurile de natură subiectivă, cele care în general țin mai mult de individ decât de un grup.   Pentru început, ar fi tranziția pe care trebuie să o facă cei care aderă la acest stil alimentar. Prin tranziție ne referim la faptul că ne-am obișnuit ca lucrurile pe care le ingeram să aibă o anumită cantitate de sare și automat, un anumit gust.   Persoanele care renunță la alimentele procesate și care au conținut ridicat de sare se pot simți inconfortabil o perioadă de timp până se pot adapta. Costul poate să fie o problemă pentru unele persoane, deoarece produsele proaspete, proteinele de calitate și cerealele integrale pot genera costuri suplimentare și o planificare în acest sens. De asemenea, timpul de pregătire al acestora poate să fie un inconvenient deseori.   Aportul de calciu pentru persoanele intolerante la lactoză poate reprezenta o problemă. În cazul dietei de tip DASH se pot consuma produse lactate care au un conținut scăzut de grăsime sau lipsit total de acesta. Lipsa vitaminei B12 și a fierului va fi gestionată atent pentru a nu avea parte de deficiențe în organism.     Variațiile de vârstă pentru abordarea DASH   În timp ce principiile de bază ale dietei DASH rămân consistente pentru persoanele de toate vârstele, nevoile alimentare pot varia în funcție de vârstă, nivelul de activitate și preocupările specifice de sănătate. Iată câteva specificații pentru adaptarea dietei DASH în funcție de vârstă.   Copii și adolescenți   -   Se încurajează o dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și surse de proteine ​​slabe. Copiii și adolescenții au cerințe mai mari de nutrienți pentru creștere și dezvoltare. -   Se reduce la minimum consumul de gustări procesate, băuturi dulci și cereale bogate în zahăr. Copiii și adolescenții trebuie să învețe să facă alegeri alimentare mai sănătoase.   Tinerii și adulții   -   Se recomandă un amestec de carbohidrați, proteine ​​și grăsimi sănătoase la fiecare masă. -   Se acordă atenție sporită porțiilor de mâncare, pentru a preveni supraalimentarea și pentru a-și menține greutatea. -   Se păstrează atenția la conținutul de sodiu din alimentele procesate și din mesele de la restaurant. -   Se optează pentru carne slabă, carne de pasăre, pește, fasole, linte și tofu ca surse de proteine.   Bătrânii:   -   Deoarece necesarul de calorii poate scădea odată cu vârsta, se acordă prioritate alimentelor bogate în nutrienți, pentru a satisface cerințele nutriționale. -   Cei care sunt mai în vârstă ar trebui să acorde o atenție deosebită sănătății oaselor, incluzând alimente bogate în calciu și, eventual, suplimente. -   Urmarea principiilor DASH este esențială pentru a gestiona sau a preveni hipertensiunea arterială.   Ca și nota de final, s-a dovedit faptul că o dietă cu un conținut scăzut de zahăr și grăsimi îmbunătățește, cu siguranță, calitatea vieții pentru cei care suferă de hipertensiune și, în același timp, îi poate preveni pe ceilalți.

Medical 29 August 2023

În timp ce practica de sucuri de fructe și legume există de mult timp, aceasta a câștigat o popularitate semnificativă în ultima vreme. Una dintre figurile cheie în popularizarea sucurilor de legume este Dr. Norman Walker, un autor prolific și susținător al alimentelor crude. El a jucat un rol semnificativ în răspândirea ideii prin care consumul de sucuri proaspete presate la rece, de legume și fructe ar putea avea beneficii pentru sănătate. Cărțile sale, în special „Sucuri de legume și fructe proaspete: ce lipsește în corpul tău?” publicată în anii 1930, a contribuit la promovarea sucului. El a susținut că sucurile proaspete ar putea ajuta organismul să se detoxifice, să îmbunătățească digestia și să susțină sănătatea generală. Popularitatea abordării Juicing Pe lângă Dr. Walker, alți susținători ai sănătății au contribuit, de asemenea, la popularitatea sucurilor de legume. Pe măsură ce interesul pentru sănătatea naturală și bunăstare a crescut de-a lungul deceniilor, sucul a câștigat atenția ca o modalitate de a crește aportul de nutrienți. Totodată sucul are capacitatea de a încorpora mai multe alimente pe bază de plante în dieta cuiva. Creșterea mișcărilor pentru sănătate în a doua jumătate a secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea a jucat, de asemenea, un rol în popularizarea sucurilor de legume. Pe măsură ce oamenii au devenit mai conștienți de importanța stilului lor alimentar, au căutat modalități de a-și îmbunătăți sănătatea. Sucul presat la rece a câștigat recunoașterea ca fiind o modalitate convenabilă și gustoasă de a consuma o varietate de nutrienți din produse proaspete. Modalități de obținere a sucurilor Există, la momentul actual, mai multe tipuri de storcătoare, care ne pot ajută în vederea obținerii unui suc de fructe și legume nutritiv. Storcătorul centrifugal are la bază lame de mare viteză, este mai gălăgios și separă partea lichidă de partea solidă, prin forța centrifugă. Sunt, în general, mai accesibile dar și produsul final este mai degradat, din cauza căldurii și oxigenului degajat, în timpul procesului de juicing. Toate acestea menționate anterior duc la oxidarea substanțelor nutritive. Acest tip de storcător este potrivit pentru fructele și legumele mai moi, spre deosebire de cele tari și alte verdețuri cu frunze. Storcătorul cu presare la rece operează printr-o acțiunea similară cu „mestecarea” lentă a fructelor și legumelor și astfel se petrece stoarcerea lor. La fel ca și cel menționat mai sus, are capacitatea de a separa pulpa de suc, în două recipiente diferite. Aparatele cu presare la rece pot face un suc mult mai nutritiv, deoarece păstrează mai bine enzimele și nutrienții produsului final. Blenderul nu este un storcător propriu-zis și funcționează, în general, pe baza de lichide puse în același recipient ca și produsele. Acesta este relevant de menționat pentru combinația de pulpă și suc pe care o oferă.  Combinațiile perfecte și beneficiile acestora Fie că le culegem direct din grădină, le luăm de la piață sau de la cel mai apropiat magazin, cu ajutorul fructelor și legumelor, putem să ne sprijinim sistemul digestiv și imunitar prin această practică. -          Spanac, castravete, frunze de țelină și lămâie. Se creează o explozie de antioxidanți, vitamine și minerale care ajută digestia, pielea și oferă o senzație de sațietate. Spanacul care este plin de fier și castravetele foarte hidratant ne pot sprijini sistemul circulator, iar la fel se poate spune și despre frunza de țelină și lămâie. -          Morcov, portocale, ghimbir și lămâie. Deși pare ceva simplu la prima vedere, efectele benefice ale acestui suc nu sunt de neglijat. Se va vedea faptul că un numitor comun ce se regăsește în toate aceste mici rețete este lămâia, care servește drept conservant natural al sucului și bineînțeles, un detoxifiant și antioxidant. Morcovul are betacaroten, lucru care se traduce pentru noi în vitamina A. Ghimbirul este un super aliment cu o varietate de lucruri benefice organismului, care poate aromatiza puternic sucul. -          Castravete, mentă, măr verde și lămâie. Menta va da un gust foarte revigorant când vine vorba de acest tip de suc. Mărul verde are o dulceață aparte, iar castravetele are un factor de hidratare. -          Sfeclă, morcovi, mere și lămâie. Sfecla roșie este importantă pentru sănătatea creierului, inimii și a sistemului digestiv. Reduce inflamația și dezvoltarea celulelor canceroase. -          Ananas, kiwi, spanac și lămâie. O abordare tropicală în care fructele și spanacul aduc o dulceață naturală, împreună cu enzime sănătoase și antioxidanți naturali.   Acestea sunt doar câteva exemple ce vă pot ajuta în acest stil alimentar. Cantitatea de fructe depinde strict de persoană și de gusturile acesteia. Perspective medicale asupra Juicing-ului Juicing-ul vă permite să consumați o cantitate concentrată de vitamine, minerale și antioxidanți, dintr-o varietate de fructe și legume, într-un singur pahar de suc. Acest lucru poate fi util în special dacă te forțezi să mănânci cantități mari de produse.   Sucurile proaspăt preparate sunt o modalitate excelentă de a rămâne hidratați, mai ales dacă utilizați ingrediente hidratante precum castraveții, pepenele verde și fructele citrice.   Sucurile pot fi mai ușor de digerat de organism în comparație cu fructele și legumele întregi. Îndepărtarea fibrelor în timpul stoarcerii, oferă o mică pauză sistemului digestiv, ceea ce poate fi de ajutor pentru cei cu digestie sensibilă.   Nutrienții din sucuri sunt absorbiți mai ușor de organism, datorită absenței fibrelor. Din acest motiv, vom avea parte de o infuzie rapidă de vitamine și minerale.   Juicing-ul poate sprijini procesele naturale de detoxifiere ale organismului. Antioxidanții și nutrienții din sucurile proaspete pot ajuta la eliminarea toxinelor din organism. Poate fi o modalitate de a controla aportul de calorii, în timp ce obțineți nutrienți vitali. Cu toate acestea, este important să fiți atenți la conținutul de zahăr din sucurile de fructe. De aceea, consumul de suc proaspăt poate oferi un impuls natural de energie, datorită vitaminelor și mineralelor pe care le conține.   Vitaminele și antioxidanții din sucurile proaspete pot contribui la o piele mai sănătoasă, prin promovarea producției de colagen și protejarea împotriva daunelor oxidative. De asemenea, nutrienții din fructe și legume, în special vitamina C, pot ajuta la susținerea unui sistem imunitar sănătos. Multe legume folosite în sucuri au un efect alcalinizant asupra organismului, ceea ce ajută la echilibrarea nivelului pH-ului acestuia.   Dezavantajul sucurilor naturale Cu toate aceste beneficii, sucurile naturale au un imens dezavantaj și anume înlăturarea fibrei, prin intermediul procesului de stoarcere. Fibra este esențială pentru digestie și stabilitatea nivelului de zahăr în sânge. În cazul sucurilor presate la rece, putem prelua fibra din recipientul separat și să o utilizăm în alte preparate, precum supa cremă, prăjituri la cuptor sau chiar sosuri pentru carne de casă.   Este relevant de menționat faptul că nu este indicată o alimentație strict axată pe sucuri presate la rece, drept stil de viață. Această alegere face parte dintr-o dietă pe termen scurt spre mediu sau combinată cu alte alimente. În contextul de juicing nu putem face față cerințelor de macronutrienți zilnici, ca noi să putem trăi sănătoși. Sucul presat la rece nu are proteine și grăsimi sănătoase, iar în combinații nepotrivite putem avea un aport mai mare de zahăr, din fructe și legume decât ne putem da seama. Dentiția poate fi afectată de toate aceste zaharuri și grupări acide. De asemenea, metabolismul poate încetini și nu va fi un stil de viață sustenabil.

Medical 18 Ianuarie 2024

Legea lui Wolff reprezintă un set de principii în ortopedie și biomecanică care afirmă că osul la o persoană sau un animal sănătos se va adapta la sarcinile sau tensiunile impuse de acesta. Acest concept a fost dezvoltat de anatomistul și chirurgul german Julius Wolff în secolul al XIX-lea. Inițial, Legea lui Wolff nu a câștigat recunoaștere și acceptare pe scară largă în comunitatea științifică în timpul vieții autorului. A fost nevoie de câteva decenii pentru ca ideile sale să devină mai larg recunoscute și integrate în înțelegerea fiziologiei osoase. Mecanismele care stau la baza Legii lui Wolff nu au fost pe deplin înțelese la momentul propunerii sale, iar procesele exacte celulare și moleculare implicate în adaptarea osoasă au fost un subiect de cercetare și dezbatere în curs. Progresele științifice și cercetările ulterioare au oferit mai multe perspective asupra acestor mecanisme. Echilibrul ideal între rezistență și greutatea oaselor -    Legea lui Wolff presupune că oasele își vor optimiza structura pentru a obține un echilibru ideal între rezistență și greutate. În zonele care se confruntă cu stres mai mare, oasele vor deveni mai dense și mai puternice pentru a rezista acestor forțe. -      Procesul de remodelare implică un echilibru între resorbția osoasă (descompunerea țesutului osos) și formarea osului (construirea țesutului osos nou). Stresul mecanic activează osteoblastele, celulele responsabile de formarea osului, în timp ce stresul scăzut activează osteoclastele, responsabile de resorbția osoasă. -      Oasele răspund la stres mecanic devenind mai puternice. Dacă un os este supus unui stres sau încărcare crescută, țesutul osos se va remodela pentru a face față cererii crescute, rezultând o densitate și rezistență osoasă crescute. -     Oasele se pot adapta nu numai la o încărcare crescută, ci și la o încărcare scăzută sau neutilizare. În situațiile în care există mai puțin stres mecanic asupra osului, cum ar fi în perioadele de imobilizare sau de scădere a greutății, densitatea osoasă poate scădea. Acestea fiind spuse, Legea lui Wolff este foarte relevantă pentru sport și fitness, deoarece oferă o înțelegere fundamentală a modului în care oasele răspund la stresul mecanic. Această înțelegere are implicații importante pentru sportivi, antrenori și profesioniști în fitness în proiectarea programelor de antrenament, prevenirea accidentelor și optimizarea sănătății osoase. Legea lui Wolff în lumea sportului Legea lui Wolff subliniază importanța aplicării unui stres mecanic adecvat și progresiv asupra oaselor pentru a promova adaptarea și sănătatea optimă a oaselor. Sportivii care practică diferite tipuri de antrenament fizic, inclusiv antrenament de forță și exerciții cu greutăți, prin intermediul acestui principiu, oasele se vor adapta la aceste sarcini devenind mai puternice și mai dense în timp. Halterofilia, antrenamentul cu rezistență și activitățile de mare impact generează stres mecanic asupra oaselor, promovând remodelarea osoasă și adaptarea pentru a face față solicitărilor specifice asociate sportului sportivului. Înțelegerea Legii lui Wolff îi îndrumă pe antrenori și specialiști în dezvoltarea unor programe de antrenament bine puse la punct, care țin cont de importanța întăririi oaselor alături de mușchi. Acest lucru ajută la reducerea riscului de fracturi de stres și alte leziuni legate de oase. Antrenamentul echilibrat și progresiv crește densitatea osoasă, în special în regiunile corpului care sunt frecvent supuse stresului în timpul anumitor sporturi sau activități. Sportivii implicați în sporturi cu greutăți pot beneficia de Legea lui Wolff prin promovarea sănătății optime a oaselor. Acest lucru este relevant în special pentru sporturile cu risc de impact, cum ar fi alergarea, săritul corzii, tenisul și anumite sporturi de echipă. Ca si regulă de bază, în medicina sportivă se numește sport de impact orice activitate consacrată care uzează pe termen lung articulațiile omului.  Exercițiile de susținere a greutății contribuie la densitatea osoasă și sunt esențiale pentru oamenii care au nevoie de oase puternice și rezistente pentru a rezista cerințelor fizice ale sportului lor. În reabilitarea sportivilor care se recuperează după leziuni, Legea lui Wolff este luată în considerare în proiectarea programelor care reintroduc treptat stresul în oase, ca parte a procesului de vindecare. Acest lucru ajută la prevenirea sindromului de decondiționare și la promovarea sănătății osoase în timpul recuperării. Principii care îmbunătățesc forța musculară Legea lui Wolff se adresează în primul rând adaptării oaselor la stres mecanic, dar se aliniază și sprijină diverse alte beneficii ale sănătății.  Atunci când sunt încorporate într-un program cuprinzător de fitness, principiile Legii lui Wolff contribuie la sănătatea generală a sistemului musculo-scheletal. 1.       Angajarea în exerciții cu greutăți și antrenament de forță ajută la îmbunătățirea stabilității articulațiilor. Pe măsură ce oasele se adaptează și devin mai puternice, ele oferă un sprijin mai bun articulațiilor, reducând riscul de accidentare și îmbunătățind sănătatea generală a articulațiilor. Antrenamentul de rezistență nu numai că îmbunătățește forța musculară, dar și densitatea osoasă, în special în oasele care ne susțin drepți și verticali, cum ar fi cele din coloana vertebrală, șolduri și picioare. 2.       În timp ce Legea lui Wolff se concentrează în primul rând pe oase, principiile antrenamentului de rezistență și ale exercițiilor cu greutăți au un impact pozitiv asupra sănătății cardiovasculare. Înrolarea într-un program de fitness complet, care include atât antrenament de forță, cât și exerciții cardiovasculare contribuie la formarea cardiovasculară generală. 3.       Legea lui Wolff subliniază importanța stresului echilibrat asupra oaselor. Exercițiile care provoacă echilibrul și coordonarea, cum ar fi exercițiile de stabilizare care implică abdomenul împreună cu mușchii lombari și mișcările funcționale, ajută la îmbunătățirea propriocepției și la reducerea riscului de accidentare și fracturi. Acest tip de antrenament nu numai că îmbunătățește forța musculară, dar contribuie și la dezvoltarea oaselor puternice și rezistente, susținând mișcarea funcțională generală. Încorporarea unei varietăți de exerciții care se aliniază cu Legea lui Wolff, inclusiv antrenamentul cu greutate și rezistență, îi ajută pe oameni să atingă o abordare holistică a fitness-ului. Combinarea acestor principii contribuie nu numai la oase puternice și rezistente, ci și la îmbunătățirea forței musculare, a stabilității articulațiilor și a fitnessului funcțional general.  

Medical 29 Ianuarie 2024

Legea Arndt-Schulz este un principiu în farmacologie și fiziologie, care afirmă că dozele mici ale unei substanțe pot stimula activitatea fiziologică, dozele moderate pot susține sau spori activitatea, iar dozele mari pot inhiba sau suprima activitatea fiziologică. În literatura științifică și medicală, termenul „lege” este folosit pentru a descrie principii generale, care au fost observate și formulate pentru a explica anumite fenomene. Legile în acest context sunt afirmații sau descrieri care s-au dovedit a fi în mod constant adevărate în anumite condiții. Efectele substanțelor asupra sistemelor biologice  Legea Arndt-Schulz este numită după farmacologii germani Rudolf Arndt și Hugo Schulz, care au formulat și propus principiul la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceștia și-au formulat observațiile în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Legea Arndt-Schulz. Lucrarea lor a fost publicată în principal într-o serie de scrieri la sfârșitul anilor 1880 și începutul anilor 1890.  Legea a fost introdusă pentru prima dată într-o publicație intitulată Untersuchungen über die Bedingungen des Succes und Misserfolgs chemotherapeutischer Versuche im tierischen Organismus, (Investigații privind condițiile succesului și eșecului în experimentele chimioterapeutice asupra organismului animal). De-a lungul timpului, principiile Legii Arndt-Schulz au fost explorate și discutate în continuare în domeniile farmacologiei și fiziologiei. Legea a devenit parte a înțelegerii mai largi a relațiilor doză-răspuns și a efectelor substanțelor asupra sistemelor biologice. Punctele cheie care au legătură cu sportul Dozele mici ale unei substanțe pot avea un efect stimulator asupra proceselor fiziologice. Acest concept se aliniază cu ideea că stimulii ușori pot activa și spori anumite răspunsuri biologice. Dozele moderate ale unei substanțe susțin sau sporesc activitatea fiziologică. Aceasta înseamnă că există o gamă optimă de dozare, în care substanța influențează pozitiv funcțiile organismului. Dozele mari ale unei substanțe pot duce la inhibarea sau suprimarea activității fiziologice. Aceasta reflectă ideea că stimulii excesivi pot copleși mecanismele de reglare ale organismului și pot avea ca rezultat un impact negativ. Deși Legea Arndt-Schulz este inițial un principiu în farmacologie, aplicabilitatea sa în fitness poate fi la fel de directă precum alte principii sau legi. Se consideră că principiile intensității exercițiilor urmează un model similar. Intensitatea scăzută a exercițiului până la cea moderată, stimulează activitatea fiziologică, susținând beneficiile pentru sănătate și fitness, în timp ce intensitatea excesivă poate duce la oboseală, antrenament excesiv sau chiar accidentări. În sport, există o relație doză-răspuns între volumul și intensitatea exercițiului și adaptările fiziologice care apar. Dozele moderate de exerciții sunt adesea asociate cu îmbunătățiri optime de fitness, în timp ce exercițiile fizice inadecvate sau excesive pot avea efecte mai puțin favorabile. Legea Arndt-Schulz sugerează că există o gamă optimă de stimuli pentru răspunsuri fiziologice benefice. În fitness, acest lucru poate fi legat de găsirea echilibrului potrivit în intensitatea și volumul antrenamentului, pentru a obține adaptări pozitive fără a provoca oboseală excesivă.   Hipertrofia (creșterea musculară)  Hipertrofia (creșterea musculară) este adesea vizată într-un interval moderat de repetări, de obicei în jur de 6 până la 12 repetări per set, în cadrul unui exercițiu. Volumul mai mare de antrenament (munca totală) este adesea asociat cu hipertrofie. Acest lucru poate fi realizat prin mai multe seturi per exercițiu, țintind un interval total de repetări de, 3 până la 5 seturi, de exemplu. O intensitate moderată corespunde de obicei la aproximativ 65-75% din maximul de o singură repetiție (1RM). Acest lucru permite o rezistență suficientă pentru a induce oboseala musculară și pentru a stimula creșterea. Perioadele de odihnă moderate sunt adesea recomandate, pentru a menține un nivel de stres metabolic care susține creșterea musculară. Antrenamentul de forță Dezvoltarea forței este adesea asociată cu intervale mai mici de repetare, de obicei în jur de 1 până la 6 repetări per set. Antrenamentul de forță implică adesea un volum mai mic în comparație cu antrenamentul concentrat pe hipertrofie. Aceasta ar putea include mai puține seturi, dar cu o intensitate mai mare. O intensitate mai mare corespunde de obicei la 75-85% sau mai mult din 1RM. Acest lucru permite recrutarea maximă a fibrelor musculare și adaptări în sistemul nervos. Perioadele de odihnă mai lungi (2-5 minute) sunt frecvente în antrenamentul de forță pentru a permite o recuperare suficientă între seturile grele. Așa cum persoanele pot răspunde diferit la substanțele farmaceutice, răspunsurile provocate de exercițiile sportive pot varia de la om la om. Principiul recunoaște că diferențele individuale în factori precum nivelul de anduranță, genetica și capacitatea de recuperare joacă un rol în modul în care organismul răspunde la stimulii de exercițiu. Nu în ultimul rând, conceptul de periodizare în programele de fitness se aliniază cu Legea Arndt-Schulz, recunoscând că stimulul antrenamentului trebuie să fie variat în timp. Perioadele de intensitate sau volum mai mare și mai mică sunt planificate strategic pentru a optimiza adaptările și a preveni stresul excesiv asupra organismului. Beneficiile creșterii treptate a antrenamentelor Este un lucru comun să se includă perioade de antrenament concentrate pe hipertrofie, urmate de faze care accentuează dezvoltarea forței, în cadrul unui program de antrenament bine structurat și pe termen lung. Dovada supremă, însă, al aplicabilității acestei legi în lumea sănătății și a sportului poartă numele de supraîncărcare progresivă. Supraîncărcarea progresivă în fitness implică creșterea treptată a stresului exercitat asupra corpului în timp pentru a induce adaptări continue. Supraîncărcarea progresivă sugerează că există o doză optimă de stres care promovează adaptarea. Acest lucru se aliniază cu ideea că dozele moderate, conform Legii Arndt-Schulz, sprijină și îmbunătățesc activitatea fiziologică. De asemenea, se subliniază importanța evitării stresului excesiv care ar putea duce la supraantrenament sau accidentare. Acest lucru se aliniază cu precauția Legii Arndt-Schulz împotriva dozelor mari care pot inhiba sau suprima activitatea. Atât supraîncărcarea progresivă, cât și Legea Arndt-Schulz sugerează beneficiile creșterilor treptate dar și importanța individualizării antrenamentelor bazate pe factori, precum experiența în domeniul fitness și capacitatea de recuperare.